Misterul “rocilor calatoare” din Valea Mortii a fost elucidat

Postat de pe 6 septembrie 2014
roci.calatoare.valea.mortii

Recent, misterul “rocilor calatoare” din Valea Mortii (Death Valley), o depresiune intermontana arida situata in California, a fost elucidat de cercetatori.

In Parcul National Valea Mortii (Death Valley National Park) exista o zona izolata unde mai multe roci bizare reusesc sa se deplaseze pe suprafate complet plane, fara a fi ajutate de gravitatie, conform Huffington Post.

Oamenii din zona au remarcat deplasarea acestor roci intrucat – unele dintre acestea au chiar si 300 de kilograme – lasa pe sol urme lungi si adanci. Totusi, oamenii de stiinta erau rezervati in ceea ce priveste elucidarea acestui mister. Oamenii de stiinta nu reuseau sa explice acest fenomen si sa identifice modul prin care rocile reuseau sa se deplaseze.

De-a lungul timpului, atat cercetatorii cat si pasionatii de mistere au oferit nenumarate teorii pentru a elucida misterul acestor roci calatoare. Unele persoane sunt de parere ca rocile reusesc sa se deplaseze datorita vanturilor puternice sau fiind atrase de campul magnetic. Unii oameni considera ca deplasarea acestor roci ar trebui atribuita autorilor de farse sau chiar extraterestrilor.

Nemultumiti de aceste explicatii, mai multi oameni de stiinta si voluntari au atasat in urma cu trei ani dispozitive GPS pe 15 roci, care mai apoi au fost plasate in Racetrak Playa, formatiune aparuta in urma secarii unui lac, loc unde rocile calatoare au fost vazute pentru prima oara. Apoi, cercetatorii au asteptat sa observe ce urmeaza sa se intample.

Ralph Lorenz, profesor de fizica din cadrul Universitatii Johns Hopkins si unul dintre cercetatori a declarat ca acest proiect era catalogat drept cel mai plictisitor experiment din toate timpurile.

La doi ani distanta, doi dintre colaboratorii omului de stiinta, Richard Norris, profesor de paleobiologie la Scripps Institution of Oceanography si Jim Norris, inginer la Interwoof, compania care a dezvoltat sistemele de monitorizare din cadrul dispozitivelor GPS au vizitat regiunea, constatand cu stupoare ca zona a fost inundata.

Atunci, colaboratorii au luat parte pentru prima oara la deplasarea rocilor calatoare.

Richard Norris a declarat ca stiinta poate include uneori si elementul de “noroc”. Se preconiza ca timpul de asteptare pana cand fenomenul va putea fi observat in persoana va fi de circa cinci-zece ani si, nicidecum la doar doi ani de la debutul proiectului.

Astfel, savantii au putut determina ca rocile reusesc sa se miste doar in unele conditii. In primul rand, apa trebuie sa inunde acel fost lac si sa aiba un nivel indeajuns de ridicat incat baza rocilor sa fie inconjurata de o asa-zisa oglinda de gheata. In cazul in care respectivele oglinzi sunt indeajuns de mari, chiar si o pala usoara de vant va reusi sa deplaseze rocile inconjurate de gheata, specifica oamenii de stiinta americani.

Odata aflate in miscare, rocile se vor deplasa cu intermitente, schimbandu-si uneori directia relativ brusc, daca si vantul isi modifica la randul sau cursul.

Un comentariu

  1. mihai

    8 septembrie 2014 at 22:27

    Explicatia nu este corectă.
    Dacă zona este inundată si îngheată, pietrele respective vor fi prinse în gheată si nici un vînt nu le va mai misca de acolo.
    Dacă ar îngheta doar terenul de sub ele si împinse de vînt (uragan poate, ca să împingă un pietroi de 300 kg) ar aluneca pe gheată, nu s-ar mai forma urmele perfecte de pe drumul urmat.
    Să mai caute…

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>